All the light we cannot see |Toată lumina pe care nu o putem vedea

EN| RO

I’ve read All the light we cannot see a long time ago, a year ago to be more precise. In the beginning, I didn’t think much of it. I did like it, true, but I didn’t stop to think about it, try to ruminate it and go deeper. These days, however, I was reminded of it and I gave it another look.

There are three stories in this book, all happening during the Second World War: one follows a girl, blind from the age of six, living in Paris with her father, and the other follows a young orphan boy, with white hair and blue eyes living in Zollverein, a coal mining town. After Germany invades France, Marie-Laure flees Paris with her father while Werner becomes an important element in the German army. The third story follows a cursed stone that grants its possessor life at the cost of his dear ones’ peril. At a certain point in time, they all meet and each will change forever, in many, rather unexpected, ways.

What I liked then and I love now about this book is that while the language may come off as pretentious, I see in precisely this it’s strength: the  world of war, destruction, pain and violence is balanced by delicately written descriptions of even the most ordinary things. It brings to my mind the scene of a child crying of a tummy ache and his mother singing to him: the singing won’t help the pain, but it will make it bearable.

“She walks like a ballerina in dance slippers, her feet as articulate as hands, a little vessel of grace moving out into the fog.”

“The way her fingers flutter through the space around her. Each a thing he hopes never to forget.”

If I were to describe this book in just one word, that word would be beautiful. Everything about it is just beautiful: the characters, the language, the way the stories alternate through short chapters and the small bits of wisdom scattered here and there. It’s a work of art which asks to be read carefully, handled gently and allowed to be itself, cancelling our expectations, our demands and challenging ideas.

“Do you know what happens, Etienne,” says Madame Manec from the other side of the kitchen, “when you drop a frog in a pot of boiling water?” “You will tell us, I am sure.” “It jumps out. But do you know what happens when you put the frog in a pot of cool water and then slowly bring it to a boil? You know what happens then?” Marie-Laure waits. The potatoes steam. Madame Manec says, “The frog cooks.” 

While I can see why some people might not like it ( slower pace, long descriptions, over the top language), I definitely recommend it. It’s not a book to read quickly in a boring afternoon, it’s more of a journey so patience is needed when approaching it, but it is very much giftable!

Did you read this book? What did you think about it?


RO

Am citit Toată lumina pe care nu o putem vedea cu mult timp în urmă, acum un an, ca să fiu mai precisă. La început nu i-am dat foarte multă atenție, mi-a plăcut, într-adevăr, dar nu m-am oprit asupra ei după ce am terminat-o, să o rumeg și să merg mai adânc. În ultimele zile însă mi s-a amintit de ea așa că am reluat-o.

Sunt trei fire narative și au loc în timpul celui de-al doilea război mondial: primul este despre o fată, oarbă de la vârsta de șase ani, trăind la Paris cu tatăl ei, iar al doilea urmărește un tânăr orfan, cu păr alb și ochi albaștri, ce locuiește în orașul Zollverein, un oraș minier. După ce Germania invadează Franța, Marie-Laure fuge din Paris cu tatăl ei, în timp ce Werner devine un element important în armata germană. A treia poveste urmărește un diamant blestemat care îi acordă viață posesorului însă îi pune în mari pericole pe toți cei dragi acestuia. La un moment dat, toți se întâlnesc și fiecare se va schimba pentru totdeauna, în moduri destul de neașteptate.

„Werner e asaltat frecvent de îndoieli. Puritate rasială, puritate politică – Bastian se declară oripilat de orice formă de corupție și totuși, se întreabă Werner în miez de noapte, nu tot un fel de corupție e și viața? Un copil se naște, iar viața se dezlănțuie asupra lui. Îi ia unele lucruri, îl îndeasă cu altele. Fiecare îmbucătură, fiecare particulă de lumină care intră în ochi – corpul nu poate fi niciodată pur.”

Ceea ce mi-a plăcut atunci și îmi place și mai mult acum la această carte este că, în timp ce limbajul poate să apară ca pretențios, tocmai el este punctul forte al cărții: lumea războiului, distrugerii, durerii și violenței este echilibrată prin descrieri delicate chiar ale celor mai nesemnificative obiecte. Îmi aduce în minte scena unui copil plângând de durere de burtă și mama lui cântând lângă el: cântatul nu va îndepărta durerea, dar o va face suportabilă.

Că închipuiți mai sunt oamenii! De ce să te obosești să compui muzică, dacă tăcerea și vântul sunt mai cuprinzătoare? De ce să aprinzi lămpi, dacă întunericul, inevitabil, le va stinge?

Dacă ar fi să descriu această carte într-un singur cuvânt, acel cuvânt ar fi „frumoasă”. Totul despre ea este pur și simplu frumos: personajele, limbajul, modul în care poveștile alternează prin capitole scurte și micile boabe de înțelepciune împrăștiate ici și colo. Este o operă de artă care cere să fie citită cu atenție, mânuită cu grijă și are nevoie să fie ea însăși, anulând așteptările noastre, cerințele noastre și provocând idei preconcepute.

Deși înțeleg de ce unor oameni s-ar putea să nu le placă (ritm mai lent, descrieri lungi, limbaj înflorat), o recomand din toată inima. Nu este o carte de citit repede într-o după-amiază plictisitoare, este mai mult o călătorie, așa că e nevoie de răbdare, însă poate fi un cadou superb!

„Deschideți ochii, spunea francezul de la radio, și vedeți cu ei tot ce puteți înainte să se închidă pe vecie. ”

Ai citit aceasta carte? Cum ți s-a părut?

Advertisements

3 thoughts on “All the light we cannot see |Toată lumina pe care nu o putem vedea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s